Tormentor1: viaţa omului nu merită a fi trăită. îi voi face un bine şi îl voi scuti de ea.
Tormentor2: lasă-mi mie plăcerea asta. stau degeaba de foarte mult timp. omul se crede poet şi poate chiar nemuritor. să vezi cum rezolv EU asta.
Tormentor3: aveţi dreptate amîndoi. însă poate ar fi mai bine să ne unim eforturile şi plăcerile. mai simţim şi noi umbrele morţii mîngîindu-ne obrazul. mirosul dulce de tămîie şi fanfara cîntînd...delightfull, ce poezie poate fi mai frumoasă decît o înmormîntare reuşită, unde toată lumea plînge la unison....aaa...şi ploaia....neapărat trebuie să plouă. cine se ocupă cu scenografiile sumbre ale vieţii?
Tormentor4: aş putea să filmez scena pentru nepoţii mei. nu cred că s-au mai distrat demult scumpii de ei... promiteţi o execuţie cu decapitare, eventual primii doi ratează şi tu, nr. 3 finalizezi din voleu?
Tormentor5: hei, nu mai pălăvrăgiţi aiurea, uite omul acela scrie ceva. să mergem imediat să-l oprim.
Tormentor6: vă log luasi-mă si pe mine..si pe mine....să mă lidise sineva pe umeri să văd si io, vleeeau să văăd!
Omul: viaţa mea nu îşi mai găseşte sensul. am dat greş în iubire, poezia mea nu stoarce nici măcar o boabă de rouă în dimineţile reci, şi nici măcar licuricii nu luminează în întunericul meu. mă sinucid şi nu voi da greş. aşa viaţa va căpăta gustul unui nonsens teatral. mă sinucind înghiţindu-mă pe mine, mîncîndu-mi propriul trup, propria poezie. voi începe cu rondelul ăsta de la cinşpe ani...
Un dumnezeu pensionar: ce dracu’ se chinuie ăsta atît? soarele mă costă o grămadă, luna la fel, stelele nu le mai văz fără ochelari... hai bă poete mai repede că mi-e somn!
Al doilea dumnezeu pensionar: ăştia nu mai au nici un pic de respect. uite câtă artă am irosit cu ăsta...
Un dumnezeu din întîmplare: ce mică e lumea! tipul ăla puteam fi chiar eu!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment