Concert solo

Ca decor se cere o scenă neconvenţională, un spaţiu gol de circa 10-15 metri pătraţi. Acţiunea se poate petrece oriunde poate avea loc un concert solo, în metrou, autobuz, într-un bar de cartier, operă, teatrul naţional, pe un nor sau doar în imaginaţia voastră. Ceea ce ar fi de preferat, fiindcă astăzi costurile de producţie au ajuns constrângătoare pentru bugetul meu.

Instrumentul folosit poate fi o chitară, un acordeon, un banjo, tobe africane, flaut, nai, un pian de jucărie portabil, flaşnetă, un gramofon vechi cu discuri cu muzică uşoară românească sau rock angolez. Alegerea instrumentului nu este atât de importantă, ci mai degrabă mânuirea lui, plus capacitatea interpretului de a scoate sunete guturale şi onomatopee din repertoriul animalelor.

Prezentarea concertului presupune ca odată identificată scena neconvenţională, solistul se va aşeza în poziţia şezut, cu instrumentul la vedere încercând să păstreze impresia că este detaşat complet de această lume. Gesturile sale vor fi sau foarte bruşte, sau foarte line, ca şi cum ar curge altfel pentru el. Dacă are de spus ceva, se sugerează să folosească un limbaj de neînţeles pentru toată lumea.

În faţa interpretului, la câţiva metri, se postează o cutie, o pălărie, orice tip de recipient în care se pot colecta monede, file cec sau carnete întregi -semnate în alb, valută forte, ceasuri, pietre preţioase, alte obiecte de valoare. Nu se primesc produse alimentare decît ambalate, cu termenul de garanţie la vedere şi numai împreună cu restul până la prima bacnotă de hârtie superioară preţului de pe etichetă.

În momentul în care biletul neoficial al reprezentaţiei a fost achitat şi în jurul solistului s-a strâns suficientă lume pentru a acoperi nevoile mutuale ale unui vieţi de creaţie şi poezie (nu trebuie să vă precizez asta, interpretul are 25% din venituri, timbrul literar este 2%, impozitul pe venit nu se plăteşte fiincă sumele nu se declară la fisc, restul profitului împărţindu-se în mod egal între autorului textului şi producător), abia în acel moment se poate începe spectacolul.

Solistul va abuza de imaginaţia sa pentru a se produce şi a face cel mai crunt zgomot.

Pentru cei interesaţi reproducem aici versurile:

„rat-atatata-ata-tarerareraaa-rera- ree-rerarerarera-tatata-ratatarera-rerarera-rerarerara”

Pentru cei care nu înţeleg, aceasta ar putea însemna, cu aproximaţie – aceasta este adevărata artă, v-am făcut fraierilor!