Black Widow

magenta mea inimă crispată şi captivă în firul tău de văduvă neagră
se unduie sălbatec aşteptând să-ţi găseşti înfometată drumul
şi să mă înfăşori livid în veninul răsuflărilor tale
cu gust albastru cyan.

ca o ciutură-nsetată se lasă în mine frica, încet, încet mă pierd
în ochii tăi avizi, în îmbrăţişarea ta morbidă, cupidă, homicidă,
mă ofer ţie, ah, renunţ, te las iubito să-mi profanezi cadavrul
galben feroxidian.

iubire necrofilă, sunt zeul ajuns sclav - spasmodic gând la urmă -
iar cele trei esenţe se contopesc în mine, în şoc anafilactic,
magenta înghite cyan-ul spalat în feroxid, încet se lasă noaptea,
mâl negru de catran.